Curat fantoma Crăciunului trecut!

Mă pregătesc de Crăciun. Ieri a fost 20 decembrie. Am tăiat porcul… de pe listă, că ţinem post.

Adică, pardon, cum mă pregătesc?
Curăţenie generală. În timp ce-mi blestemam zilele că dau banii pe prostii în loc să le chem pe “doamnele” de la “Curat – murder one” să mă ajute, rememoram cele mai tari sărbători de iarnă. Aşa, pe repede-înainte, mi-am adus aminte:
- cum am fost jefuiţi în lift, eu şi frate-miu Dan, de puţinii bani strânşi cu Steaua;
- de anii 80, când căram în spinare jumătate de porc luat, de la un măcelar, pe sub mână şi îmi era frică să nu dau nas în nas cu miliţia;
- de acel decembrie 89, când mâncam scovergi făcute de mama şi lacrimile mi se înnodau în barbă văzând câţi au murit la Revoluţie;
- de un cârnat şi un cartof pe care i-am împărţit cu soţioara mea, în garsoniera de la Favorit, pe când eram prieteni, într-un decembrie când datoriile ne copleşiseră.

Se vede că nu-mi place să fiu pus la treabă. Îmi amintesc doar lucrurile naşpa.
Ia să mai facem o încercare. Neaa, nu merge!
- Păpuşă, am terminat treaba!!!!
Da de unde! Am abandonat aspiratorul în mijlocul holului şi m-am aruncat epuizat pe canapea. Ce bine e! Un pahar de suc. Aşa. Acum o alună, un caju. Deja e mai bine.

Mă întind comod, îmi fixez capul cu o pernă decorativă. Eeee…da! Văd că au început să vină şi amintirile frumoase. Cadouri sub brad, toată lumea fericită. Văd cu ochii minţii un sărut sub vâsc, simt miros de cozonac, de godac preparat sub toate formele. Mirosul de portocale, mai ales, mă disperă. Ăsta e un primul meu semn că vine Crăciunul. Până nu-l simt, pur şi simplu nu-s conştient de chestia aia cu spiritul sărbătorilor. Uite şi colindătorii care–mi urează să am am un an mănos! Am cam avut, ce să zic?!
Iaca şi moşul. “Moşule, am fost cuminte!” De ce spun asta cu voce de copil? Nu are importanţă, mai ales că văd cum primesc o sabie de lemn, un set de pistoale, portocale şi bomboane. Tot bomboane?! D-astea mai aveam, că jumulisem bradul, dar nu mă supăr. Sunt fericit. Cât de puţin îţi trebuie să fii fericit! Zâmbesc.

- Alo, Zâmbărilă. N-ai terminat treaba. Ce faci, tragi la aghioase?
“Hopaa! Titircă-Inimă-Rea?!?”
- Ia uite-l, domn’e! Îl las nesupravegheat o clipă şi adoarme în front. Păi bine domnu’, eu stau şi rânesc ca escrava Isaura prin bucătărie şi matale te distrezi în somn?

Dar ce se întâmplă? Unde dispar cadourile, Moşu’, portocalele, bradul, sabia, pistoalele, cozonacul, purceluşul, vâscul?
Mda... Mi-am amintit. Mă pregătesc de Crăciun şi Crăciuneasa e pusă pe fapte mari. Unde o fi numărul producătorului de la „Curat-murdar”?